Teatru Clasic Arad

     Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ funcţionează într-una dintre cele mai impresionante clădiri ale Aradului. Edificiul, datorită amplasării sale, constituie un adevărat cap de perspectivă pe bulevardul central al oraşului. Impunătoarea clădire a fost ridicată în secolul al XIX-lea. În anul 1868 conducerea Aradului a decis ridicarea a două edificii reprezentative pentru oraş: cel al Primăriei şi cel al Teatrului. Pentru construirea lor era nevoie de suma de 700.000 de florini, care a fost pusă la dispoziţia administraţiei de către o bancă vieneză. Ridicarea clădirii teatrului arădean a început în anul 1872 şi s-a încheiat în 1874, an în care au avut loc şi primele reprezentaţii. Edificiul în stil neoclasic a fost construit cu trei nivele, având intrarea principală în axul bulevardului şi marcată de coloane ce susţin un fronton. O atenţie deosebită a fost acordată acusticii, sala fiind concepută cu un perete rotund din lemn de brad. Sala avea trei etaje, galerie şi 92 de loji. La parter erau 276 scaune şi 150 locuri pentru stat în picioare, la etajele I şi II erau numai loji, iar la etajul III un balcon cu 72 locuri şi galeria cu 170 locuri. În total sala avea o capacitate de 1250 locuri. Scena avea o adâncime de 16 m, deschiderea de 10 m şi o înălţime a podului de 20 m. La decorarea sălii au lucrat artişti şi meseriaşi din Viena, Budapesta şi Arad. Totuşi sala era înghesuită de locuinţe, prăvălii şi un restaurant, lucru ce a fost tot timpul comentat de iubitorii de teatru care ar fi vrut o sală rezervată doar teatrului aşa ca în alte oraşe mari. Iluminarea se făcea cu un candelabru cu 36 de braţe, ca la Opera din Viena, iar parterul iluminat cu gaz. De la acest gaz a luat foc întregul edificiu arzând aproape în întregime. După incendiul din 18 februarie 1883 Consiliul Orăşenesc a hotărât reconstrucţia teatrului pe vechiul amplasament, folosindu-se părţile din clădire care au supravieţuit incendiului. Sala a fost modernizată atât ca acces al spectatorilor cât şi privind dispunerea locurilor .De asemenea s-a îmbunătăţit iluminatul ,fiind montat un mare candelabru Siemens care funcţiona cu electricitate. Şi scena a fost modernizată prin întărirea podului, cu stâlpi de fier şi s-a montat o cortină de fier de 80 tone. Începând din anul 1874 şi până la Primul Război Mondial, în clădirea teatrului au avut loc numeroase reprezentaţii teatrale, care au fost susţinute de asociaţii teatrale locale, dar şi de unele trupe consacrate, de renume.

     Pe parcursul anilor, în interiorul edificiului au fost făcute numeroase modificări. În anul 1948 autorităţile decid constituirea instituţiei profesioniste de spectacol, numită Teatrul Român de Stat Arad, apoi Teatrul de Stat Arad denumire sub care teatrul arădean a funcţionat până în anul 2006 când Consiliul Local al Municipiului Arad a hotărât ca instituţia să ia numele actual. În anul 1957, un incendiu devastator a distrus o mare parte din clădirea teatrului tocmai când se finalizaseră ample lucrări de reparaţii. Autorităţile locale au alocat imediat fondurile băneşti necesare refacerii complete a edificiului, cu ocazia lucrărilor efectuate atunci dându-i-se forma de azi. Proiectul de refacere a Teatrului a fost atribuit celui mai important arhitect specializat în construcţia de teatre din Romania, profesorul Alexandru Iotzu de la Academia de Arhitectură din Bucureşti. Acesta a cerut şi autorităţile au aprobat ,ca întreaga clădire să fie destinată numai teatrului. Astfel firmele şi locuinţele care au supravieţuit incendiului au fost mutate în altă parte. S-a păstrat dispunerea pe amplasamentul vechi a sălii, intrarea fiind proiectată pe axul bulevardului. Intrarea în sala de spectacol a fost agrementată cu foaiere generoase la cele trei niveluri ale sălii de spectacol. Sala a fost refăcută pe structuri de beton, scena a rămas la dimensiunile dinaintea incendiului, fiind salvată de la foc de cortina de fier. S-au amenajat cabine generoase pentru actori, ateliere de producţie, o sală de sport, biblioteca, săli de repetiţie, magazii de decoruri şi recuzită etc. Arhitectul a trebuit să rezolve spaţiul dintr-o curte interioară, prin extinderea holului central iar la etaj s-a proiectat, împreună cu arhitectul Cristea Miloş o sală studio cu 197 de locuri cu toate dotările necesare: cabine, foaiere, intrare separată, magazie de decoruri cu o trapă de acces spre magazia de decoruri de la sala mare. Faţada în stil neoclasic a fost proiectată de Cristea Milos, între cele 5 coloane urmând să fie amplasate şi trei muze. Frontonul a fost decorat cu un basorelief realizat de sculptorii arădeni Valeriu Brudaşcu , Ioan Tolan şi Emil Vitroel.

     Tot atunci s-a construit lângă Turnul pompierilor atelierul de tâmplărie garajele teatrului şi magazia de decoruri, amenajată sub formă de boxe. La inaugurarea în 1960 a cladirilor Teatrului de Stat, Aradul avea cea mai modernă clădire de teatru din România. În anul 1967, a avut loc şi inaugurarea sălii Studio care a intrat în programul reportorial. Această a doua sală fiind dotată tot cu o scenă italiană s-a hotărât în 2002 ,transformarea ei într-o sală multifuncţională destinată spectacolelor experimentale şi de studio. În prezent, în interiorul clădirii, pe lângă Teatrul de Stat Arad, mai funcţionează şi Filiala Arad a Uniunii Scriitorilor din România precum şi redacţia prestigioasei reviste de cultură ARCA . Trupa teatrului arădean numără 28 de actori ,doi regizori şi trei scenografi, care acoperă un program repertorial distinct pe cele două săli: Sala Mare cu 400 de locuri, rezervată cu preponderenţă repertoriului clasic iar sala Studio cu 100 de locuri este folosită pentru proiecte din dramaturgia contemporană şi cele legate de experimentul teatral.